Poezie PASTEL

Pe geam privesti la fulgii mari

ce tes carari subtile

venind din cer tacuti si rari

sub ochii tai, copile.



Si-n armonia lor de vis

ai iernii albe fluturi

plutesc prin ochiul tau deschis

si cad fara sa-i scuturi.



Unii se-opresc din zborul lin

pastrandu-si alba haina

pe cand din ceruri altii vin

cernind eterna taina.



Privind tacut la zborul lor

vei recunoaste poate,

bagheta unui Dirijor

cunoscaor a toate.



Si cel ce stie orice vers

pe-aceasta partitura

cunoaste-ntregul univers

ca si pe-a ta faptura.



Si-acesta este Dumnezeu

ce-n marea Lui iubire

iti da si tie dragul meu,

eterna mantuire!!!



Pe geam se tese-n fulgii mari

perdeaua altei zile;

si cel ce-i lasa-ncet si rari

e Tatal tau, copile!