Poezie de aducere-aminte

apoteotic stâlp şi felinar de aducere-aminte

Crăciunul l-am înlăcrimat pe pleoape,

cu toate pulberile lui preasfinte

de ceruri aproape.



am chemat îngerii, steaua, magii, păstorii,

le-am făcut staul inima mea.

Coborau din sfeşnicul orei

fulgii de nea.



Pruncul era născut, crescut, răstignit, înviat,

întămâind la dreapta Tatălui

numele meu, lut frământat

şi ars în căţui.



alături zăboveau veşnicii uşor îmbătrânite

în braţe cu ramuri de curcubeu drept.

Eu aveam anemone-nflorite

pe buze şi-n piept.



şi-n această clipire în care nu mai eram orb

vedeam un soare, o fântână, un miel.

Am rămas pe-ndelete să sorb

iubirea din El.