Poezie Durerea bradului

Durerea bradului







Stateam linistit cu fratii mei in adunare,

Si-L slaveam cu foc pe Creatorul,

Pana ce-au intrat intre noi cu tulburare,

Dand in mine cu toporul !





M-au luat ca pe-un facator de rele,

Si m-au trantit intr-un portbagaj obscur

De atunci, n-am mai vazut nici nor, nici stele

Doar fete necunoscute, pretutindenea-mprejur !





Din dorinta de castig si cu gand marsav,

M-au scos intr-o zi pe taraba la piata,

Si ca pe Iosif, m-au vandut ca sclav

Sa le slujesc atat cat mi-a ramas din viata !





Apoi, m-au tarat pana in casa

Si m-au suit pe-un trepied de fier forjat

Asteptand sa vad acuma ce-o sa iasa ?

Stand cu teama c-o sa ma faca imparat !





Si nu departe-am fost de banuiala…

Cand vazui ce au de gand sa-mi faca,

Cu-atatea globuri colorate si beteala,

Fara sa se gandeasca de-o sa-mi placa !











Niciodata nu m-am simtit atata de caraghios,

Ca si-n cele doua saptamani de groaza si calvar

M-am simtit precum un clovn cu zambet mincinos,

Ce trebuia s-aduca bunadispozitie, iar si iar !





Omule, gandeste-te ca m-ai lasat orfan

Doar sa-ti satisfaci un capriciu personal,

Si asta o faci fara nesat din an in an,

Ca sa-ti intretii modul de viata artificial !





De-ai stii cati zeci de ani imi trebuie sa cresc,

Te-ai gandi de doua ori inainte sa ma rapui c-o lovitura

Si m-ai lasa cu crengutele acestea sa-L slavesc,

Pe Cel ce mi-a gasit un loc in minunata Sa natura !





Pana nu demult eram bun si daruiam bomboane,

Dar dupa sarbatori totul s-a schimbat,

In sfarsit vad cerul, dar dintre tomberoane

Si scriu aceste randuri, trist si-ndurerat !





Ca prin toate casele pe unde-am fost,

Am vazut numai valuri de-amagire

Prea putina smerenie si multa frenezie fara rost

Ce nu preced a Domnului venire !





Ei imi zic ca fara mine nu e sarbatoare,

Eu le zic ca se mai inseala inc-o data,

Si nu vor nicicum sa inteleaga ca ma doare,

Sa Te stiu singur iar, la margini de inima-ncuiata !



~Amin~