Poezie Scrisoarea mamei

Oriunde-ai fi în lume, tu, fiul meu pribeag

Să ştii,mama te-aşteaptă-n al casei noastre prag

Şi zi de zi mă rog să-ţi meargă maică bine.

Să fii cinstit si demn ,să nu-mi aduci ruşine.



Tu ştii cum te-am crescut –cu cîtă suferinţă-

Şi că-n a noastră casă am trăit cu credinţă

Şi am tot aşteptat că ne va fi mai bine.

S-au dus în fugă anii iar noi tot repetam:

-„La anul care vine.”



Acum,cînd bătrîneţea m-apasă tot mai greu,

Cînd văd că lumea merge din rău înspre mai rău

Nici n-am curaj să mă gîndesc la anul care vine.

E mult, copilul mamei,e mult de azi pe mîine.



Acolo unde eşti te roagă dragul meu

Că vremurile-s tulburi si timpul nu-i al tău.

Să poţi să te întorci la cei ce te iubesc.

În satul tău cel drag.La neamul românesc.



Poate o fi mai bine acolo-n altă ţară

Şi traiul mai usor,lipsit de-orice povară.

Dar binele – te costă!Şi se plăteşte greu.

Mama te-aşteaptă acasă.Hai ,vino fiul meu.

Citeam şi lacrimi mari se prelingeau sub gene.

Şi glasul mamei,al celor dragi începu să mă cheme.

Simţeam că-s copleşit de-un greu ş-amarnic chin

Şi m-am văzut atunci de două ori străin.



Străin de locu-n care stau cu alţi străini la masă.

Străin de mama mea.De fraţi,de ţară şi de casă.

................................................................................

Acum,cînd văd că viaţa-mi trece şi amară mi-e sîmbria

Mă voi întoarce-acasă,la noi,în România.



Şi-acolo,lîngă mama,în casa cea de lut

S-a-nfăptui minunea ce-atîta ne-am dorit:

Aceea de a fi cu toţii împreună , şi să uităm pe veci

„De anul ce-o să vină”.



Gabriel Munteanu

Ontinyent-Spania

miercuri, 25 iulie 2012