Poezie O nouă Hotărâre

Cugetul meu ades mă-nvinuieşte

Că n-am lucrat destul pentru Hristos,

De gura, ce de Domnul nu vorbeşte

La cel căzut pe drumul cel stâncos!



De clipa petrecută în tăcere!

Când îi vedeam pe alţii cum se pierd,

Iar eu aveam un mijloc de salvare

Dar nu le-am spus în cine mă încred!



Şi tot aşa se scurse ani de-arândul

Purtând cu eii un gând neâmplinit;

Dar într-o zi Isus Mântuitorul

Cu vocea blândă-n cale mi-a ieşit!



Mi-a arătat Isus nemărginirea

Şi slava unde sfinţii toţi vor fi!

Apoi mi-a zis: Care ţia fost slujirea?

La câţi ai spus că Eu voi reveni?



Cu faţa la pământ cuprins de spaimă

Eu am căzut văzând că-s vinovat

Dar El m-a ridicat, ca şi o mamă,

Şi glasul Lui duios m-a mângâiat!



Atuncea mi-am luat o hotărâre

Că-n anul care astăzi vom intra,

Eu îl voi folosi pentru slujire

Înţelegând care-mi era menirea!



Vreau să vorbesc la toţi de mântuire

De harul care mie mi-a fost dat

Ca să trăiesc odată-n nemurire

Cu-Acela ce din lume m-a salvat.



Anii se duc, ducând cu eii trecutul

Nu poţi întoarce vremea înapoi!

Trăieşte în sfinţenie prezentul

Şi-odată vei ajunge în lumi noi!



Iar azi de Îl cunoşti pe Salvatorul

Vorbeşte şi la alţii despre EL,

Numai atunci vei şterge tot trecutul

Şi faptele le v-a-ngropa cu el!



Iar întrebarea Lui mă însoţeşte

Şi-mi răscoleşte mintea-mi frământată!

Dar vocea Lui tot timpul îmi şopteşte:

-Eu sunt cu tine-n cuget şi în faptă;



Atunci în ochii lacrima-mi tresaltă

Deschizând poarta pleoapei ferecate

Lăsând un strop să picure îndată,

În cupa unde fi-vor adunate!



An după an, se duc cu o urare,

Urarea ce transformă-a ta fiinţă

Ani se duc grăbiţi spre asfinţire

Iar eu mă lupt să stau tare-n credinţă!



Iar dacă anii zboară ca şi gândul

E-un semn că Dumnezeu în cer trăieşte.

Şi El ne coordonează tot pământul

Pe cei aleşi, de rău îii ocroteşte!



Iubitul meu de încă rătăceşti

Ca şi Israiel când era-n pustie;

Dacă de azi spre cer o să priveşti

Pe veci tu vei scăpa de pribegie!



Răscumpără dar vremea cât se poate

Căci anii trec ca fulgii de zăpadă,

Întoarcete şi vei scăpa de moarte

Trăind cu Domnu-n lumea Preaînaltă.