Poezie Vei veni Isuse (1)

Apoc. 19:9



Ne bucurăm de clipa care vine,

De mugurul ce-mboboceşte-n primăvară,

Ne bucurăm de zborul rândunicii,

Ce se înalţă şi apoi coboară,



Ne bucurăm privind duios lăstarul,

Ce creşte spre lumină-ncetişor,

Ne bucurăm de verdele speranţei,

Ce s-a născut aievea unui nor,



Ne bucurăm de valul ce se naşte,

De susur de izvoare cristaline,

Ne bucurăm de ploaie şi de vânt,

De răsărituri şi de nopţi senine,



Ne bucurăm de infinita zare,

Pe care se-nfiripă curcubee,

Ne bucurăm de tril de ciocârlie,

De-a vieţii şi de-a morţii epopee,



Ne bucurăm de Tine, Sfânt Isuse,

Căci doar prin Tine toate s-au zidit,

Ne bucurăm, de jertfa-Ţi fără plată,

Prin Tine nemurirea-am zămislit.



Ne bucurăm, Tu Le-ai creat pe toate,

Un mic lăstar, o floare-o ciocârlie,

Ne bucurăm căci eşti Izvorul vieţii,

A Tale unde sunt azi temelie.



Ne bucurăm de harul Tău cel mare,

De slava ce-a robit întreg pământul,

Ne bucurăm de ruga către Tatăl,

Ce ne-a lăsat ca zestre azi Cuvântul,



Ne bucurăm, eşti lacrima durerii,

Ce udă pic cu pic obrazuri supte,

Ne bucurăm c-ai ridicat păcatul

Şi-ai scos pe cei pierduţi din râpe-abrupte,



Ne întristăm privind în urma noastră,

La cei ce râd şi strâng averi în lume,

Ne întristăm…nesocotind Cuvântul,

Mamona le e rege, nu-al Tău nume.



Ne întristăm, căci ei trăiesc în noapte,

Ignoră astăzi uşa larg deschisă,

Ne întristăm căci vei veni Isuse

Şi uşa pentru ei va fi închisă.



Ne întristăm, se vor căi zadarnic,

Din moarte-n moarte vor sfârşi,

Ne întristăm, dar cei smeriţi în Domnul,

Din moarte-n viaţă veşnică vor birui.



02/05/2003, Deva