Poezie Remuşcare

1 Ioan 1:9



Stau şi mă gândesc de-atâtea ori,

La viaţa-mi searbădă de până-acum,

Mă înspăimânt şi mă cuprind fiori,

Să văd cum pribegeam pe-al morţii drum.



Eram rătăcitor şi solitar

Şi-ngenunchiam la orice poticnire,

De-a Ta durere nu aveam habar

Şi nu-Ţi vedeam, a Ta tristă privire.



Priveai cu ochii-n lacrimi chinul meu

Şi-ndurerat o mână-mi întindeai,

Eram pierdut, căci n-aveam Dumnezeu,

Tu, răbdător, stăteai şi m-aşteptai.



Astăzi Isuse, m-am întors la Tine,

Eu Te-am chemat să-mi fii Izbăvitor,

Tu Te-ai jertfit, căci m-ai iubit pe mine,

Tu eşti pe veci, al meu Mângâietor.



Râuri de lacrimi dac-aş plânge,

N-ar egala durerea-Ţi de pe cruce,

Mii de comori în lume dac-aş strange,

N-ar fi de-ajuns, răsplată a-Ţi aduce.



Căci al Tău este cerul şi pamântul,

Comoara Ta, e omul pocăit,

Eşti Viaţa, Începutul şi Sfârşitul

Şi cel ce crede-n Tine-i mântuit.



Astăzi îmi plec genunchiul, Domnul meu,

Şi-mi cer iertare, mult eu am greşit,

Tu eşti Stapânul, Marele-Arhiereu,

Eşti pacea mea, în veci să fii slavit!



12.04.2003, Deva