Poezie Prima iubire

Apoc. 2:4 -5



Tu, trup bicisnic, plin de vină,

Vei fi-ngropat în neagra tină,

Gândeşte-te la viaţa asta!

Ce-alegi tu, harul, sau năpasta?



Robit de jugul desfătării,

Aicea jos ai dat uitării,

Iubirile din începuturi

Şi-ai îmbracat a morţii scuturi.



Sudori se scurg din trupul slab,

Ce a atins al morţii prag,

Scrâşnet de dinţi, chin şi durere,

Buze ce sorb oţet şi fiere.



Matusalemică privire,

Te scoate-ncet din amorţire

Şi stai acum între hotare,

Descumpănit şi cu-o-ntrebare:



Privesc în urmă, mă-nspăimânt,

Acum când cred al Tău Cuvânt,

Ce merit am să fiu salvat,

Eu, om hoinar, plin de păcat?



“Slăveşte dragostea dintâi,

Ce-ţi este astăzi căpătâi,

Locaş de pace şi de tihnă,

Te-aduce astăzi, la odihnă!”



01/07/2003, Deva