Poezie Viaţa omului (1)

Ezech.33:16



Viaţa fiecărui om, e ca un mic roman,

O carte, multe file-n ea, coperta… paravan.

Trăieşte simplu, fii smerit, mereu evlavios

Şi fiecare slovă tu, s-o scri pentru Cristos.



De vrei să-L iei îndrumător, purtarea ta cuvântă,

Vei fii-mbrăcat în Adevăr şi în Lumină sfântă,

Între coperţile curate, vor sta pagini alese

Şi slovele ce tu le scri, vor fi cu drag culese.



Chiar dacă nu ai cunoscut a lui Cristos chemare

Şi viaţa ta de până-acum e-un semn de întrebare,

De cartea ce ai scris-o tu-i murdară, prăfuită,

Adu-i-o astăzi lui Isus şi El ţi-o dă-îngrijită.



Pe viaţa ta de până-acum Isus scrie: Erată!

De nu te vei uita-înapoi, greşeala ţi-e iertată,

El, sfântul nostru Salvator, cu mâna Sa divină,

Îţi va rescrie-al tău destin, cu Duh şi cu Lumină.



El va uita că-n raftul vieţii era cândva o carte,

Cu file rupte şi murdare, epistolă spre moarte,

Prin harul Lui o va-îmbrăca, redându-i iar menirea,

Va fi un psalm, un vers cântat, slavind nemărginirea.



Când Dumnezeu, din Tron de slavă, va vrea să te citească,

Nimic lumesc, nimic pătat, în tine să găsească.

A tale slove fă să fie, pentru cei muţti un sfeşnic,

Să luminezi! Să fii simbolul, sublimului cel veşnic!



24/08/2003, Deva