Poezie Mama mea (1)

Esti cea mai minunata

Faptura pe pamant;

Nu ai asemanare

In toate cate sunt.



Esti unica. Si nimeni,

Oricat s-ar stradui,

Nu ar putea vreodata

A te inlocui.



Privirea ta senina,

Al buzelor suras

E unic...niciodata

Nu poate fi descris.



Caldura ce-o revarsa

A tale mangaieri#

Patrunde pana-n suflet

Si.aduce noi puteri.



La pieptul tau, o, mama,

Ades` ne odihnim

Si-o liniste adanca

Acolo noi simtim.



Avem vreo bucurie

Sa nu fie si-a ta?

Ne-apasa vreo durere?-

E si durerea ta!



Orisice ne framanta,

Spre tine ne-ndreptam

Si tot aleanul nostru

Putem sa ni-l varsam.



*



Coplariei noastre

I-ai dat un cer senin,

Sub care anii, iata,

Se scurg usor si lin.



Ne-ai invatat ca-n lume

Se afla multe cai,

Care strabat in treacat

Campii, paduri si vai...



Dar una, numai una,

Te poarta tot nai sus

Spre ceruri nesfarsite,

Daca te lasi condus.



Ne-ai spus despre Iubirea

Mai sus de orce gand,

Ce candva, la Golgota,

Pe-o cruce atarnand.



Purtand pacatul lumii

Si.al nostru-asupra Sa,

Ca o suprema Jertfa

Viata Isi dadea.



Ne-ai invatat ce-seamna

Frumosul obicei

De-a sta in rugaciune:

Si ascultarea ce-i.



Ce-nseamna adevarul,

Sa stralucesti in el,

Sa-l faci sa straluceasca,

Neobosind de fel.



Sa nu iubesti minciuna

Si-a ei ademeniri,

Ci sa te iei la lupta

Cu astfel de porniri.



Sa biruiesti ispita,

Sub orice forme-ar fi,

Cand vine zambitoare

A te ademeni.



Sa nu-ti fie rusine

Ca te numesti crestin,

Ci sa ramai in toate

Statornic pe deplin.



Dispretuind ocara,

Sa nu te-ndoi sub ea;

Cristos cu mult `nainte

Pe umeri o ducea!



Sa-i pretuiesti pe semeni,

Purtandu-te frumos,

Luand mereu exemplu

Cum S-a purtat Cristos.



Ne-ai invatat... Si inca

Ne mai inveti si-acum

Sa stim intodeauna

Sa ne purtam pe drum...



*



Daca pe drumul vietii

Ti-apare vreun necaz,

Ne ocolesti privirea,

Ca lacrima pe-obraz,



Ce-n taina se prelinge

Sa n-o vedem...Apoi,

Cu dragoste se-ndreapta

Privirea ta spre noi.



De unde-asa tarie?!

Noi inca nu o stim,

Dar parca si mai tare,

O, mama, te iubim!



Sa-ti rasplatim vreodata

Noi nu vom fi in stare,

Dar te rugam primeste

Din pa ce-ti purtamrtea-ne o floare.



Ca semn al pretuirii,

Iubirii ce-ti purtam;

E prea putin... dar, mama,

E tot ce-avem sa-ti dam!