Poezie Glas de taină

Glas de taină...



Plânge cerul înnorat,

Scăpătând în lacrimi multe,

Glas de taină al nopţii mute,

Care lanţul porţii rupe,

Cerul să ni-l verse-n cupe!



Glas de taină ne şopteşte,

S-avem vase pregătite,

Ca să Îl primim cu cinste

Şi ulei pe-ndestulate,

Candela Luminii Sfinte,

Peste veacuri să aprindem,

Tăinuită şi-n colinde…



Tremurat, sus cor de îngeri,

Se îngână-n blânde cânturi,

Jos, parfumul de la cetini,

Împletit cu sfinte datini,

Ne aduc Vestea Cea Bună,

Leagând cerul cu pământul,

Astăzi s-a născut Preasfântul!



Precum magii călători,

Cerul străbătând cu dor,

Urc pe-o scară nevăzută,

Drept la poarta cerului,

Să duc floarea lerului,

Colindând cât mai duios,

Pentru Domnu`Isus Hristos!



***



Iartă-mi Doamne bucuria,

Astăzi s-a născut Mesia,

Mi-era dor de sărbătoare,

Ca de apă la o floare,

Vasul inimii îmi umple,

Din preaplinul i se rupe

Floarea cântului acesta,

Strălucind de mulţumire…

Azi de Sfânta Sărbătoare!



24.12.2008