Poezie Ai vrut să fugi

Ai vrut să scapi de suferinţă

să eschivezi subtil, să fugi,

n-ai vrut trăirea unei slugi

ce crede că-i de cuviinţă



să afli că-n cereşti porunci,

primite-n sfântă ascultare,

e-o jertfă vie pe altare;

ai vrut să pleci şi să arunci



departe apăsări de cruce.

Ai vrut să fii ca ceilalţi,

n-ai înţeles că te înalţi

când ascultarea te conduce.



Şi nu ai vrut, plângând pe-ascuns,

dar te-ai gândit la răstignire

cum Domnul, fără şovăire,

s-a dus la moarte; L-au pătruns



cu ură greşurile tale.

Şi toţi, cu sufletele mici,

Îl pedepseam barbari din bici,

iar El ne lăcrima petale.



Te-a răvăşit atâta chin,

ai vrut să scapi, s-o iei la fugă,

dar El ne înălţa o rugă,

iertare pentr-un om meschin.



Şi doar atunci ai înţeles

că-n suferinţe ca nisipul

în tine Domnu-şi vede chipul

şi eşti iubit şi eşti ales.