Poezie Atâţia nori

Atâţia nori apar pe cerul vieţii,

Mereu elanul tinereţii,

Te-mbracă cu putere şi culoare,

Priveşti spre cer şi dincolo de zare,

Pţti alerga şi înfrunta furtuna,

Dar când se trece timpul…



Prieten drag, te poticneşti mereu la orice prag.

Îngenunchezi dar totu-i în zadar,

De ce nu-naintezi tu n-ai habar,

E trupul slab, poverile sunt grele?

Unde-s speranţele? S-au înţltat la stele?



Sunt icea jos, robite de păcate;

Ascultă-acum, prietene şi frate,

Aruncă azi poverile la cruce,

Isus îţi dă-ndrumarea la răscruce,

Primeşte-L tu acum în viaţa ta,

Vei fii eliberat prin mare mila Sa.



Tânăr, bătrân, de-L ai tu pe Cristos,

Vei fii umplut de pace si prinos,

Iar Duhul Sfânt ţi-aduce biruinţa,

Călăuzit de pace şi credinţă.

Domnul e bun, El încă mai aşteaptă,

Primeşte-L tu acum şi calea ţi-o îndreaptă!



2006, Deva