Poezie A mai trecut un an!

Ps.90:12



Se zbate-o lacrimă în geana tremurândă

Şi-n ochiu-nceţoşat, revin imagini sumbre,

Se zbate inima în lupta furibundă,

De-a şterge amintiri şi faptele din umbre.



Vorbeşte cugetul eliberat de rele

Şi noul an, acum, aduce împăcare,

Când sunt cu Dumnezeu, stindardul vieţii mele,

Cu fiecare zi, învăţ să dau iertare.



Cu fiecare zi, prin crez şi umilinţă,

Dispar pe rând frustrări şi temeri şi durere,

Şi eul meu nevolnic găseşte biruinţă,

Avându-L pe Isus, ca scut şi mângâiere.



Se chinuie trupul să uite răni de demult,

Săpate în lutul ce ne îmbracă firea,

O vorbă domoală spusă celor ce-ascult´,

E unic balsam, ce mângâie simţirea.



A mai trecut un an? La fel va trece altul,

Clepsidrele vieţii se vor goli curând

Şi pletele ninse vor prevesti înaltul,

De vom trăi curat, prin faptă şi prin gând.



Mi-e drag Isus, mi-e drag! Privesc mereu spre ceruri,

El mă veghează azi şi-mi este scut şi mâine,

Credincioşie, viaţă, mi-a dăruit de-a pururi,

Este izvor de har, de apă şi de pâine.



Mi-e drag Isus, prin El eu azi îmi ştiu menirea,

Ştiu că am fost creat cu-n scop, după un plan,

De-a pururi vreau să fiu, privind nemărginirea,

Copil de Dumnezeu, să trec peste Iordan.



De anii prin pustie, aş vrea să iau aminte,

Să nu uit niciodată cum pribegeam hoinar,

Căci bunătatea slavei, revarsă azi cuvinte,

Ce dau înţelepciune şi vieţii, un sens clar.



Şi dacă zboară anii cum zboară clipa, gândul,

E semn că făra Domnul, sunt nimeni, sunt pământ,

De stau cu El alături, eu ştiu, veni-va-mi rândul,

Să plec, să merg acasă în Canaanul sfânt.



Eu mă gândesc ades: sunt oare-n spic un bob,

În lanul înverzit al lui Isus Mesia?

Când fi-va secerişul, voi fi stăpân sau rob?

Aştept cu nerăbdare să îmi primesc simbria?



Şi zile trec, se duc, cu fiecare clipă,

Se estompează vieţi, trăiri încet dispar,

Rămân doar amintiri pe-a timpului aripă,

Sunt boabe ce-au secat şi n-au ajuns lăstar.



La asta cuget azi, l-a Golgotei colină,

La viaţa ce-o trăiesc pe-acest pământ netrebnic,

Aduc eu bucurie celor din jur, lumină?

Sunt pregaătit să plec? De slavă sunt eu vrednic?



Vreau să răscumpăr timpul, acum, nu azi... poimaine,

Căci clipa trece iute şi anii trec ca gândul,

Acum, trăiesc şi cuget, dar nu ştiu dacă mâine,

Voi exista sau simplu, voi părăsi pamântul....



01/01/2004, Deva