Poezie Aş vrea să plec acasă

Evrei 6: 10-12



Aş vrea să plec acasă în Canaanul Sfânt,

Aş implora chemarea, dar nu scot un cuvânt,

Un glas şoptit îmi spune: “Copilul Meu, aşteaptă,

N-ai săvârşit lucrarea, dorinţa ta-i nedreaptă,



Mai sunt atâtea inimi de cel rău înşelate,

Ce-aşteaptă-n izolare să fie vindecate,

Nu fii părtinitor, du-te degrab şi spune,

Acelui muritor, de-a lui deşertăciune,



Spune-i de mântuire, de darul fără plată,

Vorbeşte-i de Golgota, de Mielul fără pată,

Mai spune-i de iubirea ce-o poartă Dumnezeu,

Pentru orice fiinţă ce poartă chipul Său.



Nu îţi zorii plecarea căci nu sosit-a ceasul,

Când însăşi despărţirea îţi va umbri popasul,

Tu vei pleca la Tatăl şi vei găsi păşune,

Dar vei da socoteală, de fapte ce vei spune?



Aşteaptă cu smerenie a Domnului chemare,

Desăvârşindu-ţi viaţa, sfinţind-o-n ascultare,

Ai fost trimis în lume, ales să-mbraci Cuvântul

Şi-n umilinţă sfântă să luminezi pământul.



Eşti pregătit de drumul ce-ţi stă curând -nainte?

Reala pocăinţă stă-n fapte şi cuvinte,

Tu nu ai nici un merit, e darul cel de sus

Ce l-ai primit prin jertfa supremă-a lui Isus.



Oricât de grea e calea parcursă-n astă lume,

Sub talpa ta-s petale, ce poartă un Sfânt Nume,

Sunt florile iubirii din Dealul Căpăţânii,

Ce-au pus în voi iertarea şi lui Mesia, spinii!”



Aştept cu-nfrigurare chemarea Lui cea sfântă,

Trăirea-mi dă năvală dar astăzi nu cuvântă,

Vorbeşte-mi Tu, Isuse, căci robul Tău ascultă,

Învaţă-mă răbdarea şi dă-mi credinţă multă!



15.12.2004, Deva