Poezie Ascultare deplină

2 Petru 1:2-10



Cu cât doresc să Te cunosc mai mult,

Cu-atât Tu îmi vorbeşti în duh, Părinte,

Cu cât mă strădui glasul să-Ţi ascult,

Cu-atât descopăr harul, în cuvinte.



Cu cât îmi dau silinţa să unesc

Credinţa mea cu fapta, cunoştinţa,

Cu-atât mai mult Tu mă ajuţi să cresc

Şi prin evlavie să-nfrânez dorinţa.



Cu cât mă rog să fiu mai răbdător,

Cu-atât Tu îmi descoperi ce-i iubirea

Şi-n râvna mea mă faci mai roditor,

Căci prin Cristos mi-am regăsit menirea.



Cu cât de omul vechi îmi amintesc,

Cum rătăcea orbit de-a lui păcate,

Cu-atât mai mult acum vreau să slujesc,

Din dragoste de fraţi şi în dreptate.



Cu cât de Duhul Sfânt mă las condus

Şi inima-mi rămâne veşnic trează,

Cu-atâta dor privesc mereu în sus,

Căci ştiu şi simt cum Dumnezeu veghează.



Cu cât eu caut mai mult să mă-ntăresc

În crezul meu, Îţi simt acut chemarea,

Cu cât aleg Cuvântul să-mplinesc,

Cu-atâta Tu-mi desăvârşeşti lucrarea.



Cu cât aştept mai mult a Ta venire,

Mă rog să nu alunec de pe cale,

Cu cât privesc pierduta omenire,

Mă rog să o înalţi, s-o scoţi din vale.



Cu cât în adevăr am cunoscut,

Puterea şi venirea lui Mesia,

Cu-atât mai mult iertare am cerut,

Pentru acei ce n-au primit solia.



Cu cât m-aplec mai mult în rugăciuni

Şi braţele-mi întind spre cerul mare,

Cu-atât mă-ncred în sfintele-Ţi minuni,

Căci Tu eşti drept şi plin de îndurare.



Cu cât nădejdea ce-am primit-o-n dar,

Prin crez mi-aduce pacea în simţire,

Cu-atât unica jertfă la calvar,

Mi-ndreaptă astăzi paşii-n nemurire.



20/07/2004, Deva