Poezie Eu n-am ştiut, Isuse!

Ioan 1:10



Eu n-am ştiut, Isuse, că Tu ai fost cu mine,

Când părăsit în lume, gustam din plin, amarul,

Şi nu ştiam că plânsul ce-mi îneca privirea,

Era şi al Tău plânset, ce-anticipa calvarul.



Eu n-am ştiut că răul şi vorbele pripite

Ce le rosteam adesea, Te biciuiau pe Tine

Şi nu ştiam că rana din coasta Ta cea sfântă,

Lăsa să curgă sânge şi apă peste mine.



Eu n-am ştiut că truda, sudoarea-mi de pe frunte,

Era o alergare spre neant, deşertciune

Şi nu ştiam că tóate, Te înrobeau pe Tine,

Te osândeau pe cruce, Tu, Astru în genune.



Eu n-am ştiut că firea, natura-mi păcătoasă,

Ce şade în adâncuri, îmi dă din veac sentinţa

Şi nu ştiam că Duhul, prin Tine mă salvează,

Prin Har sşi milă sfântă, mi-aduce biruinţa.



Eu n-am ştiut,Isuse, că dragostea-Ţi supremă,

Mă proteja pe mine, un vierme, în ţărână

Şi n-am ştiut că ruga ce-ai spus-o către Tatăl,

Mă înalţa spre ceruri, mă izbăvea de vină.



Eu n-am ştiut că norii ce-mi aduceau fortuna,

M-atenţionau adesea, îmi biciuiau mândria

Şi nu ştiam o, Doamne, c-ai coborât în lume,

Ca să mă-nalţi pe mine,Tu, Marele Mesia.



Eu n-am stiut că-n drumul spre crucea blestemată,

Tu-mi pregăteai o cale şi-un loc în veşnicii

Şi nu ştiam caă spinii, ce-Ţi presărau cărarea,

Se vor preface-n lauri, atunci când vei veni.



Eu n-am ştiut, Isuse, că-un Ghetsimani de veghe,

Ai vrea să-mi fie viaţa, cât mai există Harul

Şi nu ştiam că somnul în care zace lumea,

N-o va lăsa să treacă spre veşnicii, hotarul.



Eu n-am şiut că mâna ce-o întindeai spre mine,

Căuta să mă aline, să-mi ia din trup povara

Şi nu ştiam, o, Doamne, că eul meu de tină,

Îţi refuza oferta şi-Ţi aducea ocara.



Eu azi le ştiu aceste şi-Ţi mulţumesc Preasfinte,

Că în a Ta-ndurare, m-ai scos din hău şi moarte

Şi ştiu că-n veci de-acuma, Te voi slavi, Isuse,

Prin Duhu-Ţi Sfânt, în Tatăl, de viaţă să am parte!



19/08/2003, Deva