Poezie Nu-i doar un praznic, de Crăciun!

Luca 2:10-11



Nu-i doar un praznic, de Crăciun, ci mult mai mult…

Nu-s doar betele şi culoare,

E mult mai mult decât o simplă sărbatoare,

E harul întrupat în Prunc Preasfânt.

Trecut-au zeci de ani de-atunci, chiar mii,

Dar nu putem uita că-n ast zi,

O poartă s-a deschis, spre veşnicii.



Nu-i doar un praznic, de Crăciun, ci mult mai mult…

În ieslea rece şi cu fân puţin,

Ni s-a născut atunci, Copil Divin

Şi biata mamă, cum privea la El,

La fiul, Domnul ei, Emanuel.

Vedea pe chipul Său desăvârşire,

În ochi cerească promisiune şi-mplinire.



Nu-i doar un praznic, de Crăciun, ci mult mai mult…

De-ar fi ştiut atunci că Dumnezeu,

Le-a vizitat planeta, ce iudeu

Ar fi respins să-L găzduiască-n casă?

Firavul Prunc, Fiinţă maiestoasă,

Divin şi Sfânt şi-a dezbrăcat veşmântul

Şi-n umilinţă a-ntrupat Cuvântul.



Nu-i doar un praznic, de Crăciun, ci mult mai mult…

Mesia care conducea tot Universul,

Ne-a pus atunci pe buze, cântul, versul,

Ne-a dat din dragoste, speranţa-n veşnicie,

O şansă-a mântuirii doar prin El şi bucurie,

Ne-ndrumă azi din cer, prin Duhul Sfânt,

Căci peregrini suntem pe-acest pământ!



Nu-i doar un praznic, de Crăciun, ci mult mai mult…

Speranţă, bucurie, îndrumare,

Cum poţi să mai străbaţi vechea cărare,

Când de la iesle până la Golgota,

Isus a strâns la piept, toata liota,

Bogaţi, sărmani, măreţi, umili şi-n dar,

S-a dat pe Sine Însuşi, la calvar?



Nu-i doar un praznic, de Crăciun, ci mult mai mult…

Izbândaă-n încercări şi suferinţă,

E pacea sfântă în a ta fiinţă,

E absolutul într-o formă relativă,

Normalitate, într-o lume în derivă,

Lumină, Adevăr şi Viaţă. E credinţa,

E Logosul ce-mparte biruinţa!



Nu-i doar un praznic, de Crăciun, ci mult mai mult…

E promisiune, împlinire

Şi dincolo de vremi, desăvârşire…



24/012/2006, Deva