Poezie Atât de-aproape...

Atât de-aproape...



Atât de-aproape... eşti Isuse

Când mă predau voinţei Tale,

Căci simt prezenţa Ta divină

În mersul vieţii, pe-a Ta cale!



Sub influenţa-I, ce m-atrage

În cercu-mi-ngust de vieţuire,

Mă copleşesc din abundenţă

Dovezi prea sfinte, de iubire.



Şi Tu-mi-eşti Alfa şi Omega,

Şi Cel dintâi şi Cel din urmă,

Cel ce veghezi, fără-ncetare

Să-Ţi aparţin, la mica turmă.



Te simt aproape scump Isuse

Şezând sub sfânta-Ţi ocrotire,

Şi viaţa-mi astfel urca-ntruna

Mai sus spre trepte de sfinţire.



Crezând cele spuse-n Cuvânt,

Ce ai promis prin jertfa mare,

Ma-ndrept în cuget si simţiri

Şi trec peste-orice-ntunecare.



Căci ca Luceafărul spre ziuă,

În zori de-arginţi, ai dimineţii

Când răsare-n ceru-albastru,

Tu-mi luminezi cărarea vieţii!



Flavius Laurian Duverna

26 decembrie 2008