Poezie Sa-nceapa vesnicia !

Sa-nceapa vesnicia !





Timpul tace si taie nemilos,

In livada de pe-obraz

Cad florile de cires pe jos

Si frunze de topaz !



Fuge timpul ca un vant de iarna rece,

Si-mi brazdeaz-ogorul de pe fata,

Si peste tot pe unde trece,

Lasa glii adanci la suprafata !



Si furiseaza-ncet, fara ca sa dea navala

Pe cerul din privirea mea,

Si ca sa nu se-ntoarca cu desaga goala,

Imi mai fura cate-o stea !



Parca nu mai are deloc rabdare,

Nu se oboseste si nu face popas

Doar o ia la goana cu anii in spinare,

Si ma-ntreb: Oare cati mi-au mai ramas ?



Vine ziua cand o data si pentru todeauna,

Mana buna a Celui ce-I Atotputernic,

Ca la Gabaon va opri in loc soarele si luna

Si va zdrobi in doua acul de ceasornic !



Iar farama din clipa ce a mai ramas,

Pana sta sa-nceapa vesnicia,

Mai asteapta doar soapta unui Glas,

Ca sa-nfloresc apoi langa Mesia !



~Amin~