Poezie Raul

Nu este nume mai prejos de om

Decat ca rau, mai bine-n pricopseala trudei,

Mancandu-ti unghie dupa unghie,

Neavand dupa ce-ti clati gura.



Dar nici catuse-n inchisori, nu sunt destule indeajuns,

Sa fii legat cu ura-n inima...propria-nchisoare,

Nici somn sa nu ai noaptea,

Pana ce frunza nu se va clatina in pom,

Stiind ca tu cu ura i-ai zodiit caderea.



Te plange marea pe obraz de cer,

Te plange muntele ca piatra zdrobita sub pantof.

Te plange lacrima din ochiul mamei

Ca putreda iti e suflarea-n rautate mulsa.



Am cunoscut ce e Iubirea,

Scuipand-o in obraz, invinetindu-i ochiul,

Dar nu ea e cea cazuta in genunchi,

Ci raul pe care l-am facut.



De simti ca ochiul rau e-n comoara maniei stransa,

Indreapta-ti privirea spre-obrazul scuipat,

Si-n genunchi iti cere iertare

De rau sa fii eliberat.