Poezie Divina Mama

Prima oara te-am simtit plangand...radeai.

Ma strangeai in brate!

Razele lunii si ale soarelui laolalta

Alunecau printre suvitele lacrimilor,

Ce-ti brazdau jumatatea de inima...

Caci pe cealalta, mi-ai dat-o mie.



Ai fost langa mine plangand, erai atat de trista!

Ai fost langa mine plangand, erai atat de bucuroasa!

De ce plangi mama?

Te rog sa nu mai plangi!



Nu a plans Maria destul

Cand Fiul ei era intins pe cruce?

Aducandu-si printre lacrimi si durere aminte,

De bucuria-durerea simtita cand l-a nascut.

De primul pas facut, de prima zi

In care El a ras copilareste.

Nu a plans Maria destul?



Mi-ai daruit o viata,

Mi-ai daruit un suspin,

A fost mai mult decat mi-am dorit!

Nu am vrut nici o clipa,



Sa ai rani pe genunchi

Din cauza suspinelor tale,

De-a dorului de-a ma avea langa tine

Cu capul pe pieptul Domnului Isus.



Te rog sa plangi mama acum,

Fiindca si eu plang cu tine

De dorul Domnului Isus,

Sa spunem din toata inima impreuna: Maranata!

Acolo in cer...nu vei mai plange mama!







Dedicat mamei mele Maria Vasilache