Poezie Să fiu azima caldă

Să fiu azima caldă ce-o împarţi

Celor cu inima înfometată

Şi apa răcoroasă, celorlalţi

Rostind cu gândul şi cu crezul: Tată!



În iarba neputinţelor de lut

Dezlănţuind ca o săgeată lină

O ploaie, care încă n-a căzut,

Aş face-o rugă, ambră şi lumină.



M-aş deghiza în felinar de zi

Arzând zăpezi de fapte clocotinde,

Pe cel flămând de cer a-l încălzi

Cu flacăra silabei din colinde.



Ci fă-mă, Doamne, sunet de shofar

Să dezmorţesc icoanele tăcute,

Să chem la Tine fiii lui Agar

Pierduţi prin labirinturi neştiute.



Cât încă sunt pe uliţă tristeţi

Aş vrea un blid de har şi de putere

Din Gheţimanii fiecărei vieţi

Ulei să storc şi să-l transform în miere.