Poezie Cine-i aproapele al meu?

Mi-am pus o întrebare eu

Cine-i aproapele al meu?

Într-o clipeală î-mi răspunsem eu

Bărbatul, fiica, fiul

Doar îi iubesc atît de mult pe ei

Apoi gîndindu-mă mai bine,

Rugîndu-mă la Dumnezeu

Răspuns primit-am eu

Cel om ce rău îmi face el

El e aproapele al meu

Căci ştie bine Dumnezeu

Ce încercare îmi trimite iarăşi El

Din nou mă’ntreabă Dumnezeu:

„Iubeşti tu oare pe aproapele al tău?

Îl ierţi? Te rogi tu pentru el?

Şi vei putea tu viaţa ta s’o dai şi pentru el?”

Gîndindu-mă mai bine, într’o clipeală

Prin minte mi-a trecut, şi singură eu mi-am răspuns

Nu, nu, nu! Nu pot iubi vrăjmaşul meu

Nu am aşa putere eu, nu pot uita, nu pot ierta

Şi viaţa mea eu pentru el nu pot să-mi dau

Aşa putere are numai Dumnezeu

Numai Isus venind pe acest pămînt

A fost El sfînt şi a putut ierta

Rugîndu-se vorbi aşa:

„O Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac!”

Şi iar mi-am pus eu întrebare:

Ce trebuie să fac şi eu, să pot ierta, să pot iubi,

să pot eu birui

Trecea o zi, şi lămurire clara am primit

Din nou El Domnul mi-a vorbit:

„Iubire mare, fiico, tu o vei primi atunci,

Cînd tu rugîndu-te cerînd iertare şi păcatul

Tu vei mărturisi

Voi da eliberare, și îţi voi da iertare,

în dar tu vei primi iubirea,

Iubeşte fiico omul pe pămînt

Iubeşte pe aproapele al tău şi pe vecin,

pe frate şi pe soră

Pe cel ce lunecînd căzuta în păcat

Pe cel ce a ucis, pe cel ce a furat,

iubeşte-i tu şi iartă-i tu

Căci Domnul primul a iertat

Putere mare tu primeşte acum

Şi roagă-te tu fiico ne-ncetat

Căci rugămintea ta ea se aude sus în cer

Şi ce vei cere vei primi

Iubeşte fiico omul pe pămînt

Iubeşte tu pe cel ce a greşit

Iubeşte pe aproapele al tău

Căci ieri a fost el păcătos

Dar mîine poate fi el frate”

Amin.