Poezie Vreau să-mi petrec eternitatea...

VREAU SĂ-MI TRĂIESC ETERNITATEA...



Vreau să-mi petrec eternitatea

Nu în neant ci-n Paradis

Să fiu părtaş cu Trinitatea

La bucurii de nedescris.



A vrut Satan să mă atragă

(Şi încă vrea acel mişel)

Să-mi spulbere viaţa-ntreagă,

Să nu am parte de Betel...



Dar Duhul vieţii mă îndrumă

Pe treptele pe care urc

Să nu mă leg, deloc, de humă,

Să nu cedez, să nu mă-ncurc.



Când vin săgeţi să mă doboare

Credinţa vie mi-este scut

Le-ndepărtez şi-apoi o boare

Mi-aduce un miros plăcut.



Necaz, nevoi şi suferinţe

Au fost şi sunt şi vor mai fi

Dar ştiu că sfintele cerinţe

Îmi dau speranţe şi tării.



Îmi aţintesc, mereu, privirea

Spre plaiurile de cristal

Unde avea-voi nemurirea

Şi fericiri fără egal.



Se merită să port o cruce

Să merg pe-ngustul drum, voios

Căci dedicaţia produce

Un suflet cald şi credincios.



M-am înrolat în sfânta oaste

Şi n-am de gând s-o părăsesc

Oricâte chinuri mă vor paşte

Tot pe Mesia Îl servesc.



N-am scop mai nobil, mai măreţ

Decât să lupt cu vrednicie

Să-nving şi ură şi dispreţ,

Să fiu cu Ceru-n părtăşie.



Aici în valea de suspine

Nu-s altceva decât pribeag

Călătoresc spre zări senine

Purtând, cu zel, al luptei steag.



17 Noiembrie, 2008