Poezie Trecu-ta Anul ca o şoaptă

Din copacul veşniciei ocrotit de Dumnezeu

S-a mai scuturat o floare din al omului trofeu;

S-a mai dus un an ca umbra zugrăvită de lumină

Ca o frunză ce-i purtată, când afară e furtună!



Ca o floare ofilită, când apare iară-şi iarna

Sau când ea e însetată, şi nu-şi mai primeşte hrana!

Tot aşa s-a dus şi anul, ca un vis în toiul noţii

Dragul meu ţi-ai făcut planul, cum ţi-ai folosit talanţii?



A fost un an de-ndurare, anul care a trecut;

Ai umblat la adunare, candela tu ţi-ai umplut?

Pregătit eşti pentru anul care bate azi la poartă

Ţi-ai îmbogăţit habarul din Cartea ce-a mai bogată?



Un surâs de primăvară, cu verdeaţă şi cu flori,

Pentru uni-a fost în anul ce-a trecut cu-a lui comori,

Domnul a-mpărţit la toţi din bogata Lui avere,

Dar nu toţi au năvălit, zicând, nu vin zile grele!



Alţi-au trecut prin furtuni, în umblare pe pământ,

Dar când au ajuns în vale au strigat la Acel sfânt

Şi o mână a-ndurării, din necazuri i-a salvat.

Căci omul nu-i dat uitării, dacă-n Domnu-I ancorat!



Iată-acum pe sulul vremii un alt an e pregătit

Nu se ştie din nainte ce ne-aşteaptă pe pământ,

Pot să vină zile bune, bucurii şi desfătări

Dar pot fi şi zile grele cu durere şi încercări!



Oare tu eşti pregătit pentru anul ce-o să vină

Ai destul ulei cu tine, să-ţi servească de lumină?

Poate că un întuneric tot pământul va cuprinde

Astăzi cât se zice astăzi, poala Domnului o prinde;



Pot veni şi zile bune, zile pline de dulceaţă

Harul poate să transforme, orice inimă de ghiaţă!

Mugurii vor creşte iarăşi, harul binecuvântării

Flori vor fi iar în livezi, de-o fi anul îndurării!



Dar să nu ne-nşele timpul, că nu ştim ce va veni !

Noi să ştim chiar de-i sfârşitul cu Isus vom locui;

Chiar de-ar fi să cadă munţi de pe temelia lor

Şi izvoarele de apă, să închidă-a lor izvor!





Toţi care-l avem pe Domnul, veşnicul Mântuitor,

Vom fi duşi de Salvatorul, sus în ţara fără nor!

Vom scăpa de suferinţă de dureri şi necazuri

vom umbla atunci cu Domnul, pe al cerului meleaguri!



De aceea azi vă-ndemn, până nu se-nchide poarta,

Mai uitaţi-vă prin spic, boabele şi-au găsit soarta?

Fost-au puse în hambar, pentru viaţa cea de veci

Ori, e pleavă spulberată pe a lumilor poteci?



Adunat-ai bogăţie, pentru Ţara cea eternă

Ori eşti încă în robie, pentru lumea cea modernă!

Să nu uiţi că bogăţia, ce e scrisă pe la bănci

Ia-ţi va fi împărăţia, de care nu poţi să treci!



Dar, de ţi-ai făcut comori, în banca cu nume sfânt

Unde Dumnezeul veşnic, are ultimul cuvânt!

Atunci eşti un om bogat, căci în ceruri Dumnezeu

Ţi-a luat o moşioară unde e şi Fiul Său !



Anul vechi s-a dus pe valuri către infinitul veşnic

Şi a dus cu el trecutul, omului ce-a fost vremelnic;

Ce-ai făcut e scris în carte şi în ea va rămânea

Până-n ziua când Isus, lumea o va judeca!



Iar acum intrând în anul care azi ne sta în prag

Să legăm fiinţa noastră de al cerului meleag

De speranţa că vom fi, unde nu mai e durere

Când lumea se va sfârşi, noi vom fi în nemurire!



Dec-2008