Poezie Noaptea nașterii

Noaptea nașterii...

și zarea, albă, ca un vis se-arată

sub opincile-nghețate neaua scârțâie călcată.

Undeva, pierdut în ceața de lumină albă rece

un colind se-aude-o clipă,

doar o clipă,

și-apoi trece.

Pe la fiecare casă râd ferestrele-n lumină,

e de-atâta bucurie toata noaptea asta plină.

De pe-o uliță pierdută, din colindul dinainte,

ca pe-o aripă de înger lin răsună trei cuvinte:

"Ia sculați, dragi gospodari,

căci vin astăzi oaspeți rari

florile dalbe, florile dalbe."



Astăzi undeva departe,

unde gându-abia pătrunde

la a lumii rugi de veacuri

tainic Dumnezeu răspunde.



Înfășat sta-acum în iesle

mic Copil,

stăpânul lumii

strălucesc în juru-I toate albe ca argintul spumii

iar din ceruri, steaua sfântă,

dulce raza și-o coboară

peste iesle, peste staul,

peste-o mamă și fecioară.



Încărcați cu daruri scumpe

vin trei magi să i se-nchine,

se coboară cor de îngeri din tăriile senine,

și-n cântări aduc vestirea la păstorii de la staul

pentru Fiul sfânt din iesle împletind cununi de aur.

Toți Îi cântă-acum "Osana",-

noaptea parcă-i zi cu soare

îngerii,

păstorii,

magii,

totul este sărbătoare!



Iar pământu-mbracă haina albă pentru prăznuire, -

vine Domnul:

să ne afle așteptându-L cu iubire.

Binecuvântat fii, Doamne, Cel ce vii cu bucurie,

fă ca inimile toate să Ți se deschidă Ție!