Poezie Din nimic

Într-o sală de-aşteptare,un ateu,

Susţinea că el nu crede-n Dumnezeu;

Cum putu-se aşa.... prin cuvânt

Să fac-atâtea pe pământ?



Fără material,adică din nimic,

Nu iese nici un lucru,căt de mic!



Un ţăran auzind aceasta,

Îşi trase mai lăngă el traista.

A scos un măr,şi-l dete lui ateu;

-Te rog să faci ce îţi voi spune eu:

Taie măru-acesta-n două,

Şi spune-ne ce vezi şi nouă.



C-un briceag împrumutat,

Ateul măru-n două a tăiat,

Şi dete răspunsul pe loc;

Am găsit o cămăruţă la mijloc!



-Taie-n două şi cămăruţ-aceea,

Şi spune-ne ce vezi dup-aceea?

Ateul iar s-a conformat

-Nişte seminţe am aflat!

Taie-n două şi-o sămânţă,şi spune,

Ce-o să vezi în ea anume?



Ce să văd? Un miez alb la culoare,

Să nu mai pui nici o-ntrebare,

Că totul este tot mai mic,

Şi-n miez... eu nu mai văd nimic!



-Aici am vrut s-ajung- zise ţăranul,

Pune sămânţa-n pământ şi la anul,

Din acest nimic răsare,

Un pom frumos ce creşte mare.



O-ntrebare odată cu finalul,

De unde a venit în pom materialul?



Brisbane 7-12-08