Poezie Aleluia !

„Pe malurile râurilor Babilonului şedeam jos şi plângeam, când ne aduceam aminte de Sion. În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm arfele.”(Ps.137:1-2)



Curgeau în Babilon, cu valuri reci,

Râuri înfiorate de durere,

Drumuri de ape, argintii poteci

Ce-au înecat speranţele pe veci

În a robiei lacrimă de fiere.



Jugul robiei, pus peste popor

Că-n ascultare n-a voit să meargă,

Îi apăsa din greu, îngrozitor

Şi mâini trudite, tremurând uşor,

Nu mai puteau nici lacrima s-o şteargă.



Părea că plouă fără de sfârşit

Cu-amar, cu cenuşiu, cu apăsare

Şi niciun cântec nu e auzit

Căci corzile din harfe-au amuţit

Stând atârnate-n sălcii plângătoare.



Nu se-auzea al laudelor cor,

Înlocuit de disperarea mută,

De tânguitul lor sfâşietor

Din inimi strânse-n lanţuri care dor,

Din dor de libertatea lor pierdută.



Dar noi avem prezentul luminos

De când prin har am rupt-o cu trecutul,

Nu suntem robi, ci liberi în Cristos

Şi dacă din robie El ne-a scos,

Păcatului nu-i mai plătim tributul.



Un imn de laudă înălţător

Spre Domnul slavei azi să se avânte,

Fiind al libertăţii noastre cor;

Să plângă sălciile dacă vor,

Dar harfa noastră trebuie să cânte.



Sunt ani de libertate, ani de har

Pe care lumea-n socoteală nu-i ia,

Dar noi începem noul calendar

De când din nou ne naştem, aşadar

Să cânte inimile: Aleluia!



Amin

Vulcan, 6.12.08