Poezie Crede!

Viaţa ta-i un semn de întrebare

Şi rostul ei îţi pare nepătruns ;

Tot ce-ai gustat cu-atâta încântare,

Tot ce-ai cuprins în marea-ţi căutare

Nu s-a concretizat într-un răspuns.



Nimic nu a umplut golul din tine,

Deşi avid gustat-ai din plăceri

Cu o credinţă falsă despre bine;

Erai un gol cu buzunare pline

Mergând pe drumul către nicăieri.



Ai auzit ceva de nemurire,

De o Creaţie, un Creator,

Despre păcat şi jertfă, mântuire,

Dar toate îţi păreau o amăgire,

Mitologie, misticism, folclor.



Însă cum întrebările te-apasă

Şi nu găseşti răspunsul concludent,

Dorinţa de-a ieşi din nebuloasă

Şi a găsi o cale luminoasă

Te face să devii tot mai atent.



Revezi, astfel, părerea despre bine

Şi lupţi cu ceaţa, căci ai vrea să vezi ;

Întrezăreşti lumina care vine

Şi-o luptă aprigă se dă în tine :

Să crezi ceea ce-auzi sau să nu crezi ?



Asculţi mesajul, simţi că îţi vorbeşte,

Ai vrea să te ridici, să faci un pas,

Dar ceva-n tine se împotriveşte.

Învinge-mpotrivirea, hai, păşeşte,

Este al mântuirii tale ceas !



Ascultă, simte, crede, crede tare,

Răspunde hotărât sfintei chemări,

Alungă îndoieli înşelătoare

Căci prin credinţă poţi primi iertare

Şi un răspuns la mii de întrebări.



Hai, rupe legătura ce te ţine

Anihilându-ţi eul agresiv,

Lasă-L pe Domnul să trăiască-n tine

Făcând un pas spre El, un pas spre bine,

Un pas ce-i pentru tine decisiv.

***

Viaţa ţi-a fost semn de întrebare

Şi sensul ei mister de nepătruns,

Dar azi aici nu eşti din întâmplare,

Isus te-a aşteptat cu nerăbdare

Să-ţi fie El la întrebări răspuns.



Amin

Vulcan, 5.12.08