Poezie Cu picioarele-n butuci

CU PICIOARELE-N BUTUCI...



Cu picioarele-n butuci

Amândoi erau legaţi

Doar cu câtva timp ’nainte

Ei au fost interogaţi

Dregătorii din Filipi

Au decis să îi închidă

Cu gândul ca mai apoi

Pe-amândoi să îi ucidă.



Purtători de veşti divine

Ei erau misionari

Pe ogorul evanghelic

Amândoi erau plugari

Proclamau cu îndrăzneală

Cum că Tatăl Creator

A venit la pământeni

Să le dea un viitor.



Să-i oprească nu puteau

Sfântul Duh îi întărea

Şi au predicat cu zel

Tot ce El le desluşea.

I-au târât în închisoare

Cu nuiele i-au bătut

Dar să-nving-al lor curaj

Dregătorii n-au putut...



Căci în temniţa cea rece

Pavel, Sila intonau

Cântece de-mbărbătare

După care...se rugau

Şi era o atmosferă

Nu din lumea de rutină

Ci din lumea cealaltă,

Lume plină de Lumină.



Parcă-i auzim zicând:

„Sfinte Tată, Domn al vieţii

De la Tine-am învăţat

Care-i taina frumuseţii

Te-am slujit în libertate,

Te slujim şi-ncătuşaţi

Chiar de-ar fi să ne omoare

Duşmanii înverşunaţi,



Chiar de-ar da în noi cu pietre

Cum au dat şi în Ştefan

Nu ne lepădăm de Tine

Ştim că ai cu noi un plan

Aici în celula rece

Nu suntem la întâmplare

Toţi câţi se găsesc aici

Au nevoie de Salvare.”



Temnicerul de servici

Cugeta în consternare:

„Ce convingere adâncă,

Ce încredinţare mare!

Ei se bucură în chinuri

Şi-alţii plâng şi-s disperaţi

N-am văzut aşa ceva

Poate sunt cu sfinţii fraţi!”



Taina asta n-o-nţelese

Temniceru-nmărmurit

Îi e dat s-o înţeleagă

Doar celui ce-i mântuit

El e-n stare a pricepe

Tainele duhovniceşti

Şi e sigur că din ceruri

Vin principii nu poveşti...



Numai cei rescumpăraţi

Pot pătrunde legi divine

Şi ştiu că-n cuptor cu foc

Creatorul îi susţine

Soarta lor e-n braţul Lui,

Braţ ce nicicând nu slăbeşte

Ci-i ridică şi-i dezmiardă,

Permamnent îi ocroteşte.

******

Când credinţa este trează

Nu sunt temeri, ezitări

Ci convingere adâncă,

Zel nestins pentu lucrări

În furtunile vieţii

Stăm pe Stâncă liniştiţi

Şi suntem încredinţaţi

Că suntem adăpostiţi...



Când credinţa nu e moartă

Ea lucrează-n noi minuni

Şi vom confrunta năpasta

Cu cântări şi rugăciuni

Şi vom dobândi răbdare

În necazul cel mai greu

O, ce şcoală minunată

Şi ce mare Dumnezeu!



3 Decembrie, 2008