Poezie A fost cândva o fată

A fost cândva o fată

Cu sufletul curat

Care s-a-ntors la Domnul

Şi Lui i s-a predat.



Ducea o viaţă sfântă

Cu Domnul Isus.

Şi n-avea altă ţintă

Decât la Cel de Sus.



Şi credincioasa noastră

Cu sufletul curat

O veste îngrozitoare

Într-o zi a aflat.



Că vor să-i piardă viaţa

Fiindcă s-a pocăit.

Că vor s-o izgonească

Părinţii au hotărât;



Că vor să o omoare

Şi moartea i-au propus.

Să şteargă ruşinea

Ce fata le-a adus.



Deşi ameninţată

Fetiţa a rămas,

Cu pacea-n al ei suflet

Cu ruga-n al ei glas.



Cu bucurie-n suflet

Se duce fata mea

La Casa Domnului

Pentru a se ruga.



Se va-ntâlni cu Domnul

E bucuria ei

Şi n-o interesează

Ce vor câţiva mişei.



Pleca la adunare

Fără nici o frică

Avea credinţă mare

Deşi era mică.



În faţa ei îi iese

Fratele ei acum.

În mână cu-o secure

Ca s-o ucidă-n drum.



Ea e pocăită...

E ruşinea lor,

Ruşinea să o şteargă

Cu toţi acuma vor.



Nu mai ai nici o scăpare

Zise fratele ei.

Destul vorbeşte lumea

De mine şi de-ai mei.



De te omor, fac un bine

Şi la părinţi pe plac

Şi Dumnezeu mă iartă

De fapta care-o fac.



Copilă sfântă

Al tău ceas a sosit.

Aici, în drumul mare

Va fi al tău sfârşit.



Numai pentru Domnul

Dar fie voia Sa.

Adio tinereţe

Cu bucuria ta.



Fratele o opreşte

Securea o ridică

Şi vrea să o omoare

De nimeni nu i-e frică.



Frate scump,

Zise fata osândită.

De mă omori,

Fapta-ţi va fi descoperită.



Să mergem mai departe

În pădure la 2 paşi

Acolo mă omoară

Şi-n frunze să mă laşi.



Plecând din lumea asta

Să suferi n-aş dori,

Dar din cauza morţii mele

Tu osândit vei fi.



Eu cred că Domnul Slavei

Te va trezi odat'

Atunci mărturisi-vei

Ai tău mare păcat.



De-al ei frate înrăit

Ameninţată cu securea.

Merse mai departe

Şi-ajunseră-n pădure.



Stătea să o lovească

Şi gata pregătit.

Un frate fără milă

De ură îndârjit.



În miljocul pădurii

Fetiţa s-a oprit.

Mai are doar o clipă,

O rugă de-mplinit.



O frate, mă loveşte

Atunci când mă voi ruga

Căci mă rog pentru tine

Şi pentru vina ta.



Apoi înenunchează

Şi-ncepe a se ruga.

O, Doamne, bun Isuse

Ascultă ruga mea.



Eu nici o bucurie

În lume n-am avut.

Am fost urâtă Doamne

De cei ce i-am iubit.



Şi dacă azi, Isuse,

Din lume Tu mă iei,

Şi sfârşesc viaţa

Aşa cum şi Tu vrei,



Nu-mi pasă cum va fii moartea

Şi-n ce fel voi muri.

Mă bucur doar atâta

Că Te voi întâlni.



O singură durere

M-apasă nespus.

De cel ce mă omoară

Şi are securea sus,



Şuvoiul meu de sânge

Ce ştiinţa-i va trezi

Atunci îşi va da seama,

Dar prea târziu va fii.



Şi va urma cu lacrimi

Al pocăinţei drum

O, Doamne bun Isuse,

Ascultă-mi ruga acum.



Cu ultima mea rugă

Ce-aduc-naintea Ta

Sunt gata pentru Tine

A mă sacrifica.



De jos ea se ridică

Pe-al său frate priveşte

Şi spune fără frică:

Acum... frate loveşte.



De ce priveşti pe gânduri

A mele lacrimi calde

Când mâna ta mai poate

În sânge să mă scalde.



Dar Dumnezeu Sfântul

Lucrarea şi-a făcut.

Când fata s-a ridicat

Călăul a căzut.



Aruncă securea-n lături

Şi cade la pământ.

Cuprinde a ei picioare

Şi strigă suspinând.



Iartă-mă surioară

E mare vina mea

Am vrut s-omor un înger

Chiar în persoana ta.



Nu-s vrednic de iertare

Şi nici de Harul Său.

Nebun am fost pe lume

Să lupt cu Dumnezeu.



Amin