Poezie 16 Decembrie - in memoriam

16 Decembrie

- in amintirea parintilor mei



Imi privesc viata

Si vad umbre lasate

Pe potecile vechi pe care ar fi trebuit sa umblu altfel

Vad urme de frica , urme de durere

Lasate ca o taina ascunsa pe cararile batatorite sub privirea Ta.

Vad avalanse de cuvinte ce-au cazut odata peste mine

Lovindu-mi inima insetata de liniste, iubire.

Alteori, vad raze de soare

Straluminandu-mi sufletul.

Vad Duhul Tau salasluind in mine

Cum imi inunda inima cu har nemarginit .



Vreau sa fiu liber, Doamne,

Sa nu mai simt presiunea amintirilor triste,

Sa nu mai simt despartirea ca pe o rana.

Sa simt mangaierea Ta cand noaptea imi invaluie gandul

Sa te simt mai aproape, Doamne.

Cad fulgi de gand ce se topesc in inima mea arsa de dor...

Vreau sa zbor spre cerul de lumina,

Sa-mi deschid sufletul , alunecand spre nemurire,

Insetat de sublim sa respir prezenta Ta.



Mi-am dorit odaia sufletului meu

Sa fie impodobita doar cu sfintenie

Sa fie Templul Tau

Sa fie Cortul intalnirii cu Tine.

Vad jertfe ce le-am adus pline de cusur

Vad chipul Tau cum a plans atunci

Dar focul Tau m-a mistuit pe mine

Ca sa fiu curatit pe veci

Sa fiu liber, Doamne.