Poezie TE ASTEPT

Doamne, vino si ia-ma acasa!

Acolo unde nu este minciuna,

Violenta, moarte si ura de rasa.

Privesc in jur si nu vad bucurie,

Iar sufletul presimte ca vine doar urgie.

Incerc sa caut un colt de cer senin,

Sa vad un zambet sincer,

Sa nu mai vad suspin!

Sunt trist... sunt obosit si sunt infrant...

Te-astept aici... la capat de pamant.

Chiar daca'n gand

Ma indoiesc ca eu sunt pregatit

Pentru acel final maret si fericit.

Dar, nu ma dau batut!

Ci sper si am credinta ca ma vei ierta

Chiar daca in mana ce ma mangaia

Piroane am infipt de-alungul vietii mele

Ce Tu mi-ai daruit...

Ce am facut cu ea?...Nici eu nu stiu...

Nu pot raspunde la aceasta intrebare.

Stiu doar ca sunt infrant... de mine insumi,

Stiu doar ca, aceasta infrangere, ma doare...

Dar nu ma dau batut, ci vreau sa lupt,

Si tot ce imi doresc si vreau acum

Este: IERTARE...



de Veronica Pal - Noiembrie 2008