Poezie Plugarii

Plugarii au arat destul pe spinarea mea,

M-a durut fiecare brazda,

Narile mele au fost astupate,

Iar urechile inecate cu suspine.



Destul, plugari!

Arati-va mai bine pamantul,

Lasati-mi lacrimile sa-I invaluie fiinta

Si patura taranii sa se transforme-n slava

Incalzindu-mi suferinta.



Destul,plugari, destul!

Arati-va pamantul!

Ma doare gunoiul pus la radacina

Si lacrimile mele se-ntetesc plangand,

Obrajii mei sunt plini cu ciucuri de roua.



Destul, plugari, destul!

Lasati-ma sa-mi imbratisez copilaria eterna,

Arati-va si voi o data pamantul.

Dar daca vreti sa Il vad pe Domnul prin suferinta,

Veniti, plugari, veniti.