Poezie Nu mi-ai cerut

Nu mi-ai cerut aloe

Stăpânul meu iubit

Știai ce flori puține

În suflet mi-au rodit.



Nu mi-ai cerut tămâie

Cât cerul cel mai sus

Știai ce slab jeratec

În suflet mi-ai adus.



Nu mi-ai cerut nici aur

Știai că n-am să pot

Nici mult, nici scump

nici vrednic

Cât trebuia să scot.



Și nici în vistierie

S-arunc cât cei avuți

Știai că toată-averea

Mi-s numai doi bănuți.



Ci mi-ai sădit în suflet

Un crin, un singur crin

Și-n cea mai albă stare

Doreai să Ți-l închin.



Mi l-ai luat și-n talpa

Iubirii l-ai zdrobit, -

Mireasma jertfei sale

Era tot ce-ai dorit.



Primește-mi, o Stăpâne,

Ca lacrima lui Rut,

Curgându-Ți pe picioare

Cucernic și tăcut.