Poezie Dor de Dumnezeu

            Dor de Dumnezeu



Îngăduit-ai Doamne ,Tu cel preaslăvit

Ca inima să-mi ardă de dor negrăit?

Tu ,cel dorit atâta de îngerii cei sfinți,

De Maica preacurată,de sfinții cei slăviți!



Ploaie de lumină în suflet mi-ai cernit,

Râuri și izvoare ,de iubire,Tu mi-ai dăruit.

Lacrimi nesfârșite,de dor,în ochii mei ai pus,

Iar gândul,în zări neștiute mi l-ai dus.



Iar ochii mei de taină în lumină zăresc

În slavă negrăită,pe Domnul meu ceresc,

Înconjurat de cete de îngeri luminoși

De ucenici iubiți,de sfinți și cuvioși.



2 decembrie,2008





























































































































































gândul,în zări neștiute,mi l-ai dusIar ochii mei de taină în lumină zărescÎn slavă negrăită,pe Domnul meu ceresc,Inconjurat de cete de îngeri luminoși,De ucenici iubiți,de sfinți și cuvioși.