Poezie Te-apasă greu povara...

TE-APASĂ GREU POVARA...



Te-apasă greu povara

Eşti trist şi-ngândurat

În stare nu mai eşti

Să-L lauzi pe-mpărat

În suflet nu e pace

E zbucium şi suspin

Parc-ai uitat că Duhul

Îţi poate da alin...



Parc-ai uitat ce haruri

Revarsă Cel Preasfânt

Şi ce edificări

Îţi dă a Lui Cuvânt

Se vede pe-a ta faţă

O undă de durere

Te-a supărat vreun frate

Cu-n gând sau c-o părere?



Sau poate-ai încălcat

Principiile clare

Cuprinse-n Carte Vieţii,

Vestite-n Adunare.

Te-a amăgit cel rău,

Te-a dus în rătăcire

Şi nu mai poţi avea

Un duh de mulţumire...



Oricare-ar fi povara

Ce îţi zdrobeşte fiinţa

Fâcându-te-a gusta

Ce este neputinţa

Descarcă-te de ea,

Dă-o la Cel ce poate

Atâtea greutăţi

Pe umăr să le poarte.



Nu amâna pe mâine

El o primeşte-acum

Să poţi călători

Cu drag pe al tău drum

El a creat natura

Şi tot El o susţine

Când curse întâlneşti

În braţe te va ţine.



Ce dulce uşurare

Îţi dă Emanuel

Să poţi, iar, să te bucuri

Cu fraţii la Betel!

Necazul mic sau mare

Îl schimbă-n bucurie

Şi iar vei dobândi

Nădejde şi tărie.



Şi vei cânta cântări

Ce le iubeşti nespus

Vei fi cuplat cu Cerul

Din zori pân’ la apus

Iar somnu-ţi va fi lin

În caldul aşternut

Protecţia divină

Îţi va fi pernă, scut...



Nesiguranţa, groaza

Din tine vor dispare

Şi-apoi cu toţi cei dragi

Avea-vei sărbătoare

La bucuria ta

Veni-vor şi vecinii

Şi vor gusta uimiţi

Din stările Luminii...



Când piatra de pe suflet

Va fi îndepărtată

De Domnul tău iubit

(De-Acel ce-ţi este Tată)

Privi-vei viitorul

Cu-ncredere deplină

Şi vei iubi mai mult

Fiinţa Lui sublimă.



26 Noiembrie, 2008