Poezie Ciufulici

A fost odată ca niciodată

Frăţiorii mei cei mici

Un băieţel cu ochii albaştii

Cu numele de Ciufulici!



Era cam cârn, dar n-are a face

Căci tare îmi era frumos

Dar îi strica un singur lucru:

Era un mare MINCINOS!



Mămica lui era mâhnită

Şi îl ruga: Nu mai minţi!

Dar Ciufulici nu se lasă

Şi minte iarăşi... şi mai şi!



Tăticul lui, un om ca bradul,

Înalt, spătos, cu pumn de fier

Când Ciufulici privea la dânsul

Privea în sus ca înspre cer.



Îi spune tatăl: "Ia ascultă,

Minciuna tu s-o ocoleşti

Căci dacă nu, în Iad vei merge

Şi coarne-n cap curând ţi-ar creşte!"



Se uită crud la dânsul tată

Şi Ciufulici a îngheţat!

"N-am să mai fac", îi spuse piciul

"Ei bine atuncea... te-am iertat"



Rămâne Ciufulici pe gânduri

Şi-şi spune-n sine plin de teamă

"Vai... ce mă fac de nu mă iartă Isus

Şi-mi ţine toate-n seamă?



Te pomeneşti că-mi cresc corniţe

Şi toţi vor şti neîndoios

Că fost-am pedepsit de Domnul

Că am fost un mincinos!"



Se culcă Ciufulici în urmă

Şi are un vis îngrozitor!

Parcă mergea pe o câmpie

Parcă trecea printr-un ogor.



Era întuneric, era singur

Şi inimioara îi bătea.

Când deodată, vede în zare

Un munte ce de lumină strălucea.



El ştie că acolo sus pe munte

Se află Tatăl cel Ceresc

O, de-ar putea s-alerge acolo

Dar vai... puterile-i lipsesc!



Aude atunci un râs sălbatic

Şi deodată îi apare

Cu coarne, coadă şi copite

O mogâldeaţă pe cărare!



Şi răde, răde mogâldeaţa -

Ce frică-i e lui Ciufulici

Măciucă părul i se face

Întocmai ca la un arici.



Îşi spune-n sine plin de teamă:

"Vai de mine! Să şti că ăsta-i necuratul

Şi nu e nimeni să mă scape

Şi vai... cât de departe-i satul!"



Atuncea plin de disperare

El strigă dracului aşa:

"Să nu crezi că mă tem de tine

Hai, iute, piei din calea mea!"



Dar necuratul nu clinteşte

Ba, chiar se-apropie mereu

Şi-i spune: "Nu şti că eşti

De acum al meu?"



"Al tău? Dar ce am eu cu tine?

Respingător eu te găsesc.

Eu sunt al Domnului din ceruri,

Numai pe Dânsul îl iubesc!"



"Zici că-l iubeşti, dar nu şti oare

Că Domnul tău Isus Hristos

Iubeşte numai adevărul

Şi nicidecum pe mincinos!



În cer, există lege sfântă

Că cine face-n lume rău

De nu ascultă sau de minte

Să fie pe vecie al meu!



Deci haide Ciufulici cu mine

Plăcutu-ţi-a să minţi mereu

Minciuna este de la mine

Deci hai cu mine fătul meu!"



Şi-ntinde Diavolul o gheară

Să ia de braţ pe Ciufulici

Dar copilaşul sare-n lături

Şi strigă aspru: "Fugi de aici!"



În clipa aceeaşi-aminteşte

Cum mama lui l-a învăţat

Că cel care păcătuieşte

Să fie dacă vrea iertat!



Greşeala să şi-o recunoască

Îngenunchid apoi sperit

Să strige astfel către ceruri:

E drept că am păcătuit!



Şi astfel face copilaşul

El recunoaşte c-a greşit

"O, iartă-mă!" se roagă-ntruna,

"Vai, cât sunt de nenorocit!



Dacă mă ierţi acum Isuse

Te voi iubi atât de mult

Nu-mi voi mai supăra părinţii

Ci doar pe Tine-am să te-ascult!"



Cu mâinile împrunate,

Cu ochii închişi, îngenunchiat

Abia-ndrăzneşte să respire

De frica celui necurat.



Degeaba te mai rogi copile

Isus nu te va asculta

Al meu eşti, hai cu mine

Apucă bine mâna mea!



Şi-ntinde Diavolu o gheară

Dar hop! Că mâna-ncremenit

Căci între Ciufulici şi dânsul

O arătare s-a ivit.



În alb, e toată îmbrăcată

Pe cap, un nimb îi străluceşte

Iar necuratul când o vede

Se trage înapoi, sclinteşte!



Şi tremură ca o piftie

Iar coada ce-o ţinea în sus

O ţine acum între picioare

Ca un căţel speriat, supus!



Şi zice: "Spune, Tu, Isuse,

E drept aşa ceva?

Când vezi că pot avea şi eu un suflet

Tu vii şi-l smulgi din mâna mea!"



Isus, ridică doar o mână

Şi necuratul întră în pământ

Cum ar putea el să reziste

În faţa Celui de trei ori Sfânt?



Şi-i spune: "Te-am iertat, copile

Şi de la Iad eu te-am scăpat.

Să nu mai minţi, rău nu-ţi va pare

Să mă mâhneşti neîncetat!"



Şi Ciufulici vrea să răspundă

Dar bufff, din pat se prăvăleşte

Îşi face un cucui în frunte

Şi-atunci din somn el se trezeşte.



A fost un vis, ce bine-i pare!

Un vis... dar vis adevărat!

De aceea Ciufulici promite

Să nu mai mintă niciodat'!



Lângă pătuţ îngenunchează,

Cu dragoste spre cer priveşte

Şi ca să nu-şi trezească mama,

Un Tatăl Nostru-ncet rosteşte!



Amin