Poezie Nu-nlătura, o Doamne

Nu-nlătura, o, Doamne, din scumpa Ta lucrare

Decât ce-aduce gheață și răni și dezbinare

Înlătură-l pe Core, pe Cain și pe Iuda,

Înlătură mânia, cârtirile și ciuda.



Nu-nlătura, o, Doamne, pe fratele ce plânge

Când inima și-o rupe și sufletul și-l frânge,

Ci-nlătură ce-l ține legat de nu se poate

Cuprinde-n alipirea încrederii de frate.



Nu-nlătura, o, Doamne, iubirea-ndurerată

Ci cursa pierzătoare ce-o prinde-ndatorată;

Înlătură vicleana urzire ucigașă

Cu fețe-nșelătoare și inima vrăjmașă.



Nu-nlătura, o, Doamne, pe cel ce are-o teamă

Și are-o conștiință și-o ținere de seamă,

Ci-nlătură-l pe-acela ce astea nu le are

Când el aduce prăpăd și răni și dezbinare.



Ci-ncredințează-l , Doamne, pe fratele ce plânge

C-atunci e mai puternic când dragostea-l înfrânge

Și-atunci e cel mai vrednic de-ncredere întreagă

Unirea când l-aruncă în brațele ce-l roagă.