Poezie O, Doamne!

O, Doamne!... Ce minunat ai putut fii

Când te-ai gândit să-ţi faci, o mică împărăţie de iubire

Din bunici, din mamă şi tată şi nişte copii.

I-ai strâns în jurul unei vetre... i-ai adunat în jurul unei pâini

E lucrul cel mai frumos ce Ţi-a ieşit din mâini.

Şi pentru cine ştie să-nţeleagă, această minune pe care noi o numim CASA NOASTRĂ

Este frumoasă numai întreagă!

Dacă ne-ar lipsi bunicii - am fii fără glorie,

Ca un popor fără istorie!

Dacă ne-ar lipsi copii - ni s-ar stinge orice viitor,

Căci noi ne oglindim mereu în paşii lor spre cer.

Dacă tata ar pleca, şi nu s-ar mai întoarce pe umeni cu seninul, cu zgloata...

Cât de trist ar fii băiatul... Ce nemângâiată ar rămâne fata...

Dacă mama ar pleca şi nu ar mai reveni...

Inima casei s-ar opri!...

Frumos de amintim de Moise când repeta lui Faraon mereu:

\"NOI şi tot ce este al NOSTRU, vom merge să ne-nchinăm lui Dumnezeu!\"

Frumos ne amintim de Iosua când spunea:

\"Eu şi toată casa mea!\"

Este seară! Dar de ce o fii atâta bucurie printre stele

De nu poate să adoarmă nici una dintre ele?

Este... fiindcă pe pământ un copil se roagă

Pentru sora lui mai mică... pentru fratele lui mai mare!

Este miezul nopţii, dar dinspre cer se aud osanale.

De ce o fii printre îngeri atâta sărbătore?

Este... fiindcă pe pământ o mamă se roagă

Cu lacrimi fierbinţi să-i fie copii cuminţi!

Sunt zorii zilei, dar parcă abia acum luceferi se aprind

Lumina trimiţându-şi garanţie spre fruntea unui tată

Ce se roagă să-i fie casa ocrotită!

Doamne!... Mai mult decât pentru apă şi pâine

Mă rog şi eu pentru casa mea de azi... şi de mâine.

Pentru ai mei care sunt, pentru ai mei care vor venii,

Pentru că ştiu că într-o zi Tu mă vei întreba:

\"Unde îţi este turma ce ţi-am încredinţat-o?\"

Iar eu vreau să-ţi răspund frumos: \"Doamne... Iat-o!\"

Şi Tu să-i treci pe toţi la dreapta Ta!

Aşa adesea mă suprind că sunt în marea Ta Împărăţie

Şi toţi ai mei alăturea de Tine!

Bunicii, cu a lor înţelepciune despre ce-i bine,

Tata, care pe pământ a fost cu truda, mama cu iubirea

Fraţi, surori toţi sunt!

De-un singur gând m-aş tulbura...

Că-mi va lipsi de acolo cineva!

De aceea în fiecare seară şi-n fiecare zori de zi

În inimă mi strâng pe toţi şi-i fac mănunchi de bucurii

Cu îngerii îi fac prieteni, şi-i plimb pe toţi din stea în stea!

Îi trec prin cântecul iubirii!

Ascultă, Doamne, ruga mea, şi mută-n ceruri toată casa mea!



Amin