Poezie Când nu-mi pot plânge ochii

Când nu-mi pot plânge ochii

Plecați la rugăciune,

Trimite-mi suferința,

Părinte, să mă-mbune!



Când inima uscată

Nu vrea să mi se moaie,

Trimite încercarea

Părinte, să mă-ndoaie.



Când sufletul meu uită

Săracul care cere

Dă-i foamea și dă-i setea

Mi-l ceartă cu durere.



Când mâinile-mi aleargă

Strângând deșertăciune,

Părinte, dă-mi mustrarea

Arzând să le-mpreune.



Când buzele-mi prea umblă

Cu vorba cea ușoară,

Părinte, dă-le-amarul

Să-nvețe-a plânge iară!



Căci când mi-ajunge viața

Nevrednică de Tine

Părinte, doar nuiaua

Îmi poate face bine.