Poezie Zidurile Plang

Am ajuns sa dam lucrurile scumpe,

Ne hranim cu firimiturile cazute,

Le schimbam cu margaritare.

Pe locurile noastre de la masa

Stau trecatorii, bat din palme,

Suiera si dau din cap impotriva fiicei Ierusalimului.



Podoaba noastra a fost aruncata din cer,

Zace calcata in picioare...

Dac-ar fi fost calcata de haldei sau de filisteni?

Dar tot noi o calcam in picioare.

Tot noi am daramat zidurile Sionului,

Chiar si zidurile plang, pietrele striga.



Roscoavele nu ne satura,

Nici chiar cainii nu ne mai ling ranile,

Pestii? Ni s-au prins in gat oasele!

Firimiturile le-am lasat imprastiate pe camp.

Chiar zidurile plang, pietrele striga!