Poezie Oameni culţi – creştini desculţi

Sunt mulţi creştini, ce singuri zic

Că-s oameni culţi, dar nicidecum nu înţeleg

Că sunt creştini desculţi.

Botez în apă au primit, şi s-au oprit

Le este moale, căldicel, odată-n 7 zile

ei vin la rugăciune

Iar 6 zile ei fac ne cieful lor, vorbesc urît,

Obraznici, hulitori, la mulţi în ochi ei văd un pai

Dar nu observă bîrna mare, ce îl acoperă de tot

Acela-i rău, acela-i hoţ, îi văd pe toţi, îi judecă pe fraţi şi pe surori

Iar anii trec, şi omul cult nu vede că-i desculţ,

Şi nici ca cum nu vrea să asculte de Duhul Sfînt

De Domnul Dumnezeu, în dar ne dă eliberare, pace şi salvare

Botezul Sfînt în dar primim, ce mila mare astăzi

Domnul are, ne ciamă azi pe toţi, să facem voia

Tatălui din cer să fim conduşi de Duhul Sfînt de Domnul Dumnezeu

Să ascultăm şi să lucrăm, să nu dormim, să nu visăm

Că vine iar a 7 zi, eu iar mă pocăiesc, apoi greşesc şi iar mă pocăiesc

Amarul mare, dureri şi suferinţe pe veci

Plîngînd, iertare ei cerînd, vor fi creştinii cei ce sunt desculţi, cei ce greşesc, şi iar se pocăiesc,

De Dumnezeu ei nu asculă, şi nici ca cum ei nu doresc s-a ducă roade sfinte

Treziţi-vă creştini!

Voi vă numiţi pe sine culţi

Şi nu doriţi să recunoaşte-ţi –

Sunteţi desculţi voi toţi acei

Ce nu sunteţi conduşi de Duhul Sfînt.

Amin.