Poezie Ce clipă grea...

Ce clipă grea, ce crudă zbuciumare

Să fii trântit de unii la pământ

Iar alții să te calce în picioare

Și tu să stai să fii de toți înfrânt!



Să fii făcut asemeni cu nimicul,

Mai mic decât o slugă la stăpân;

Din praf doar ochii să-ți ridici spre altul

Și să-l privești cu sufletul senin.



Să prețuiești mai mult o umilință

Decât o înălțare de un ceas

Că trecătoare-i slava care-nalță

Pe omul muritor pe-al lumii tas.



Să nu arunci cuvintele mâniei

Spre-acei ce ne'nțelept te asupresc;

Să nu lași limba ta pradă furiei!

Tăcerea e un giuvaer ceresc.



Să nu te-ascunzi sub masca falsității

A celor ce cu numele își spun

Că sunt creștini, slujesc Divinității

Dar faptele sunt trestie și fân.



Să pui 'naintea ta pe cel ce-ți este

Prieten drag ori frate, chiar dușman;

Folosul lor îl caută în toate

Și vei vedea că nu slujești în van!



Să cauți să te porți cu simplitate,

Nu în vesminte scumpe fel de fel.

Să-ți fie hainele mereu curate;

Le spală-n sângele cel sfânt, de Miel.



Să te păstrezi smerit și blând în viață

Chiar dacă simți ades ca ești prea jos.

Mândria dacă-i masca de pe față,

O leapădă, că nu ți-e de folos!



22 noiembrie 2008, Galați