Poezie Cum crinii

Cum crinii ce-nfloresc

în zori sub cer

și doar o zi trăiesc

și pier, și pier,



Așa de călător

e omul muritor

ca norul trecător,

mai trecător.



Ca umbrele târzii

pe zări trecând

se duc mereu cei vii

pe rând, pe rând.



Ca ceața de pe văi

ce piere-n vânt

să facă a noastre căi

mormânt, mormânt.



Ca fumu-mprăștiat

ce piere sus

e bietul om luat

și dus și dus...



Ca sunetul sfârșit

ce piere slab

așa pierzi ce-ai iubit

degrab, degrab.



- Întoarce deci acum

la Domnul Sfânt

căci viața-i vis și fum

și vânt și vânt.