Poezie Dupa doua mii de ani

Dupa doua mii de ani



Dupa doua mii de ani ne amintim

Caci s-a vestit atunci in Israel

Cum mingaierea lui Israel va veni

Si se va chema Emauel



Si-ai coborit din slava si din glorie

Lasind a cerului frumsete si splendori

Pe Tatal Tau si tronul de marire

Caci ai dorit la noi sa te cobori



Eram placerea Ta… de la-nceput

Nu Ti-a fost greu sa lasi Tu nemurirea

Sa te asemeni noua ca sa ne salvezi

Si sa imparti cu noi neprihanirea



Puteai sa vi la noi cu slava mare

Sa poruncesti la ingeri si la serafimi

Sa Te-nsoteasca de la munte pin la mare

Caci Tu te coborai din inaltimi



Dar, ai venit la noi in umilinta

Sa poata ajunge orice pamintean

Pastorii… Magii, si orsice fiinta

Putea sa vada ca esti Suveran



Nu s-a strigat pe uliti, prin cetati

La marii preoti n-a mers mesanger

Doar magi au citit pe-a cerurilor bolti

Si-au fost uimiti de steaua de pe cer



Iar cei umili, pastorii de la oi

Au vazut ingerii din cer cintind

Cati Printul cerului s-a coborit la noi

Ca sa aduca pacea pe pamint



Si ce priveliste cereasca pe acele dealuri

Daca erai si Tu acolo… un cioban

Ai fi venit in sat ca sa se-adevereasca

Cum Dumnezeu avea cu noi un plan



Ca-n Fiul Sau din ieslea cea din grajd

Nascut de o feceoara si prin Duhul Sfint

S-aduca izbavire pentru cei sortiti la iad

A devenit cel mai umil de pe pamint



Sunt doua mii de ani de-atunci

Iar noi privim mereu spre ceruri sus

Nu dupa stea… si nici la ieslea goala

Ci sus spre ceruri unde tu te-ai dus



Caci ne-ai promis ca ne vei duce-n slava

Si loc cu Tine sus ne-ai pregatit

De nu veneai aici in lumea noastra

Noi niciodata nu Te-am fi-ntilnit



Amin.

Nov, 12 2008