Poezie “Există Dumnezeu cu-adevărat”

Privind la cerul Tău înalt,

La ce-ai făcut, la ce-ai creat,

La iarba ce se-apleacă’n vînt…

Prin minte-mi trece-un singur gând:

“O Doamne, Tu exişti cu-adevărat”!



Dacă din mugur-floare albastră-apare;

Daca din bob, un spic de grâu răsare;

Şi dacă rîul curge neîncetat,

Eu pot sa spun numai atît:

“Există Dumnezeu cu-adevărat”!



Dacă soarele răsare dimineaţa,

Şi-apune spre’nserat la asfinţit;

Dacă lumina’apare când se risipeşte ceaţa-

Cu voce tare pot să strig numai atât:

“Există Dumnezeu cu-adevărat”!



Dac-adiind, chiar vîntul îmi şopteşte,

Şi dacă păsărele cîntă-n zbor,

Dacă în munţi şi liniştea vorbeşte,

Iar în pădure murmură un izvor

Cu glasul meu, eu mă alătur lor şi spun:

“Există Dumnezeu cu-adevărat”!



Dacă căzut fiind, m-a ridicat;

Dacă bolnav fiind, m-a vindecat;

Dacă în viaţă astazi eu mai sunt;

Atunci eu pot să spun numai atît:

"Există Dumnezeu cu-adevărat"!



O, Doamne! Ajută-mi astăzi să trăiesc,

O viată sfîntă, fără de păcat;

Şi’atîta timp cît încă mai călătoresc,

Pe-acest pământ străin şi însetat –

Să vadă lumea-n mine, Chipul Tău curat

Şi veşnic, veşnic să proclame ne’ncetat

Ca Doamne: ”Tu existi, exişti cu-adevarat!”