Poezie Nu te lasa invins

Nu te lasa invins.







Nu te lăsa învins de val, furtună

Când suflă înspre tin’ puternic

Tu să nu uiţi, mereu, pe urmă

Se vede soarele cucernic.



Nu te lăsa răpus de valul care

Are menirea să te-nnece

Ci cu privirea înspre Soare

Să te înalţi mai sus de ape.



Să nu priveşti furtuna ca duşmanu-ţi

Ci să te-ajuţi să urci mereu

Întocmai cum un vultur are aripi

Şi nu-i pasă de ea, nu i se pare greu.



Tu ai aripile credinţei

Pe care poţi să le încerci

Ti-i înălţa pe culmile planetei

Din ape vei ieşi să nu te-nneci



Să nu privi durerea ca duşmană

Ci s-o accepţi în viaţa-ţi călăuză

Te vei trezi cândva fără de rană

Şi-atunci vei înţelege tot o dată…



Nu vei pieri pe calea ta

Când chiar în miljocul furtunii

Pe Cel Sfânt Îl vei lăsa

Să te conducă spre limanul Ţării.



Vei amuţi la gândul că în barcă

Eşti tu cu El şi asta este bine

Că acest lucru-ţi garantează

Speranţa zilelor de mâine.



Nu vei pieri când va veni furtuna

Nu te vei stinge în neant

Ci vei fi tare pentru totdeauna

Vei fi al Lui Isus Talant.



Vei străluci întocmai cum o rază

Se-arată-n noapte să te lumineze

Vei fi mereu un cavaler cu vază

Pentru acel ce ştie să lucreze.



Să nu te temi când visele-ţi frumoase

Te părăsesc căutându-şi altă minte

Ci să te-ncrezi în Domnul care poate

Ca şi din morţi să mai renască fiinţe.



Va veni timpul când te vei trezi

Cu toată dragostea-ţi fierbinte

Şi-atunci, Lui Îi vei mulţumi

Că a lucrat ca un Părinte.



Vei fi ferice-atunci că astfel

Ales-A Domnul să lucreze

Că ce-i mai bine, ştie El

Şi vrea să te înnobileze.



Alege calea suferinţei

Şi nu privi nicicând în urmă

Alege calea birunţei

Chiar dacă toţi te vor ca pradă.



Nu te lăsa vreodată-nvins

De gândul că de faci un bine

Vei fi cu răul răsplătit

Şi nu te mai gândi la tine.



Când faci lucrarea pentru Domnul

Nimic în lume nu-i puternic

Să taie crengile din pomul

Ce e al vieţii tale rodnic. Amin