Poezie Tradare...tradare

In cetate sunt obraji uscati

Si se aud doar rasete-n popor si hohote...

Nu de pe genunchi ai unei inimi zdrobite,

Ci a faptelor facute in rusine.



Tradare, tradare, tradare!

Sunt pinteni infipti in sufletele robite de povara tradarii,

Pamantul e uscat deja.

Painile sunt intregi, asezate pe mesele inimilor noastre,

Inca n-au fost frante, sunt prafuite!

Vasele de alabastru n-au fost sparte

In inimile buimace de pacat,

Inca nu se simte candoarea miresmei mirului turnat.



Cata tradare! Si care fetze obosite de rasete garbove

Adulmecate de fatarnicie.

Suntem saraci si goi, nu mai vedem bine.

Nici macar doi banuti nu mai aruncam in cutie,

Ni i-am luat inapoi!



Tradare, tradare, tradare!

De straja cine mai sta? La usa cine mai bate?

Tradare! Se cere un vinovat.

Esti tu tradatorul, sau tu, sau tu...

Sau sunt chiar eu tradatorul?